Inspiring

Când schimbarea începe de la ideea #thinkbigăr

mai 30, 2017

De la prima amintire conștientă pe care o am despre mine și despre felul în care m-am născut, știu doar un singur lucru: niciodată nu mi-am permis să mă opresc din cursul meu. Cum m-am născut? De unde vin? Care este menirea mea? Sunt doar câteva întrebări la care oamenii au încercat să găsească răspunsuri. Și unii dintre ei chiar mi-au închinat idei cărora tind să le dau crezare, deși uneori pare că nici ei nu știu exact care sunt rădăcinile mele adevărate. Iar atunci ajung să fac ce văd că fac și ei: încerc să-mi găsesc singură răspunsurile, scopul, calea.

Unii spun că am fost creată de o forță Atotputernică, alții spun că am apărut printr-o explozie care a avut loc acum miliarde de ani. Dar ei nu știu despre mine un singur lucru: pe lângă viața pe care o dețin, mai port în mine speranță și povești. Îmi aduc aminte de o zi senină de toamnă în care îmi vedeam liniștită de drum, iar un om cu ochii blânzi și triști s-a uitat la mine și a rostit câteva cuvinte, parcă mai mult pentru sine: „No matter what people say, words and ideas can change the world.”

Umblând mai departe prin lume, am aflat că pe acel bărbat îl chema Robin Williams, că era unul dintre cei mai străluciți actori de comedie, dar pe cât de mult reușea să facă lumea să zâmbească, pe atât de trist era el în sufletul lui de om. Întorcându-mă la cuvintele lui, care traduse în limba românilor de pretutindeni înseamnă: „Orice ar spune oamenii, cuvintele și ideile pot schimba lumea”, mi-am dat seama cât de adevărate sunt. Știu, vi se poate părea ciudat să am o conștiință, să vorbesc și să vă povestesc lucruri chiar dacă sunt doar Apă, dar am văzut și simțit mai mult rău și bine decât orice om care a trăit sau va trăi pe acest pământ.

Chiar dacă pare că doar exist, că doar curg, sunt peste tot și deși nu pot să nu leg viețile celorlalte ființe de a mea, acest lucru nu este posibil. Să nu credeți că mă laud, e doar menirea pe care o am: să am grijă de ceilalți și să sper că și ei vor avea grijă de mine. Iar pentru că săptămâna trecută s-a nimerit să mă scurg din Izvorul Bigăr, am aflat și o poveste care face oamenilor cinste și pe care vreau s-o împărtășesc cu voi.

Acum mai bine de trei ani, Sorin, Silviu și Viorel erau în pauză și și-au spus unul altuia că locul acela frumos de care toată lumea vorbește, Cascada Bigăr, cea care în 2013 a fost desemnată cea mai frumoasă cascadă unică din lume, este un loc care are nevoie de ajutor și ei vor să facă ceva în privința asta.

„- Oare cum putem să facem asta?”

„- Vom cere ajutor și începem chiar de aici, de la cei cu care lucrăm.”

Cei trei s-au prezentat în fața altor colegi de-ai lor și și-au spus așa:

„- Avem nevoie de 7.000 euro pentru a face accesul către Cascada Bigăr sigur atât pentru noi, dar mai ales pentru cei care vin după noi. Nu tot ceea ce facem trebuie să fie doar în folosul nostru, vrem să facem ceva și pentru ceilalți. Și ne dorim să trăim într-o lume mai bună.”

Știu, până și mie mi s-a părut un lucru imposibil, mai ales după ce am asistat la atâtea atrocități de-a lungul vremii. Dar aparent, ideile și cuvintele pot uneori schimba lumea…în bine. Silviu, Sorin și Viorel nu doar că au fost încurajați să își pună ideea în aplicare, dar au fost sprijiniți de Coca-Cola HBC România, compania la care lucrează. Și pentru că unde-s mulți puterea crește, ajutorul nu a încetat să apară și din alte părți, iar primii care au venit în întâmpinarea acestei inițiative a fost Asociația ViitorPlus, o organizație non-profit care a fost acolo de la începutul luptei birocratice până la finalizarea lucrărilor de amenajare eco-turistică a zonei cascadei Bigăr.

Iar când o inițiativă atât de frumoasă a început să prindă contur, s-au alăturat și alți oameni cu suflet pur proiectului: compania CON-A, primăria Bozovici, Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, McCann PR. După 2 ani de muncă birocratică și încă un an de muncă fizică, s-au realizat lucruri de care cei implicați ar trebui să fie mândri și care au fost prezentate celorlalți sub eticheta de #thinkbigăr. Nu doar că au amenajat un traseu pietonal între parcare și intrarea în Parcul Național, o platformă care facilitează accesul la baza cascadei, amenajarea unor spații și poteci între cascadă și izvor, dar au depășit puțin și estimarea inițială ajungând la o investiție de aproximativ 140.000 de euro.

Joia trecută, toate aceste realizări au fost prezentate unui public larg de oameni ai presei, de bloggeri și de trecători care vor da vestea mai departe și vor spune tare și răspicat: „Uneori cuvintele și ideile chiar pot să schimbe lumea, să o facă mai frumoasă, mai bună atât pentru prezent, cât și pentru cei ce vor veni după noi.”

De ce v-am spus această poveste? Pentru că lucrurile frumoase merită să fie date mai departe. Pentru că în final binele va aduce un strop de speranță în lume. Pentru că fac parte din ființa fiecărui om în proporție de 70% și pentru că atunci când aceștia fac lucruri demne de consemnat, îmi doresc ca faptele lor frumoase să treacă de la starea fluidă de întâmplări, la starea solidă de povești valoroase. Și să fie date mai departe pentru a hrăni mintea, dar mai ales sufletul celor care vor avea răbdare să le asculte. Cum? Prin alți oameni care să împărtășească frumosul la rândul lor prin intermediul graiului sau condeiului cu care au fost înzestrați de la natură.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply